Fie ca…, și Merry Crisis tuturor

Intrăm în perioada „Fie ca…”, iar prin multinaționale s-a urat deja Merry Crisis and a Happy New Beer la petrecerile de Crăciun.

Ca să nu-mi scadă IQ-ul în acest mic concediu (vorba Iuliei), mi-am propus să recuperez cu ceva lecturi și vizionări. Am o lista lungă de webcasturi în coada de așteptare, îmi propun să le comentez aici pe cele mai interesante.

Încă nu fac bilanțul pe 2008 și nici rezoluțiile pe 2009 (și probabil că nici n-am să o fac, i don’t feel like it), dar un newsletter de la Dopplr îmi spune că You took 34 trips to 5 cities in 2008, over 75 days, adică m-am plimbat anul acesta cu treburi cam o treime din timpul de lucru, ceea ce sigur nu se va repeta anul viitor din rațiuni absolut obvioase și binevenite :)

Reclame

Avem ministru. Avem valoare ?

S-a nominalizat ministrul pentru IT&C. Primele zvonuri nu s-au confirmat. Este vorba acum de Gabriel Sandu, senator PD-L. Nimic din CV-ul dânsului sau din experiența sa politică nu mă încurajează să cred că activitatea sa ar putea ieși din media echipei. Ca și în cazul majorității viitorilor săi colegi de guvern, prima senzație pe care o am la o asemenea nominalizare este de compromis și mediocritate. (Chiar așa, ce caută Theodor Paleologu în acest Guvern ?)

În principiu, nu mi se pare indispensabil ca la conducerea unui minister să fie o persoană specializată în acel domeniu – nu subscriu la ideea că Ministrul Sănătății trebuie să fie un medic, sau că la Ministerul Tineretului și Sportului e obligatoriu să desemnezi un tânăr sportiv de performanță. Fișa postului mi se pare mai apropiată de pur management, și cred că e infinit mai important ca persoana să dea dovadă de integritate și să știe să-și formeze o echipă în care să se regăsească specialiști în domeniu. Și totuși. Cu ce viziune, cu ce exigențe, cu ce motivație și cu ce bagaj de relații vine la conducerea unui minister o persoană care nu are absolut nici o tangență cu domeniul telecomunicațiilor și tehnologiei informației ?

Domnul Sandu este economist și pare să aibă experiență de conducere în diferite societăți comerciale (saltele, mobilă), dar nimic din preocupările sale (inclusiv politice) de până acum nu s-a intersectat cu sectorul acesta de activitate. Ceea ce, prin comparație, îl face pe Cătălin Marinescu (de care până săptămâna asta nici nu auzisem) să pară competent. Mai rău, ministrul nominalizat nu pare să cunoască limba engleză (eu aș face din asta un criteriu eliminatoriu la desemnarea oricărui reprezentant al statului).

Să mai adaug faptul că, foarte probabil, Varujan Pambuccian nu va mai fi ales președinte al Comisiei IT&C din Camera Deputaților, și nici nu pare să-și mai dorească asta. Lipsit de suport politic, sectorul IT pierde o bună oportunitate de dezvoltare și de a fi la rândul său parte activă în modernizarea administrației publice.

Atat timp cat administratia nu se va mobiliza pentru a pune bazele utilizarii tehnologiei informatiei in procesele activitatii zilnice la nivel central si local, precum si in relatia cu cetatenii, este greu de crezut sa Romania va putea sa evolueze ca stat, atat ca imagine interna si externa, cat mai ales ca eficienta si transparenta. (studiu Pierre Audoin Consultants – iulie 2007)

Mr. Spock, you’d make a wonderful computer

Ziarul Financiar face o radiografie mai completă a celor câteva idei din documentul de care povesteam ieri. Citez un pasaj :

Viitorul guvern promite ca va reusi ceea ce nu a facut niciun executiv din 1990 incoace, respectiv realizarea unei platforme IT nationale care sa puna intr-o corespondenta dinamica informatiile referitoare la cetateni, firme si proprietati imobiliare. Atat companiile cat si cetatenii s-au plans ca sistemele IT ale statului nu comunica intre ele, ceea ce creste birocratia si incurajeaza evaziunea fiscala.

Azi s-au împărțit locurile la masă. Se pare că Ministrul Societății Informaționale (sună a personaj scos direct din Star Trek) va fi de la PD-L. Singurul nume pe care l-am găsit menționat la taraba zvonurilor ar fi cel al lui Catalin Marinescu, despre care nu știm cât de competent este, însă în mod sigur e o persoană bine dispusă (check the nice foto).

Dintr-un CV găsit pe Google, cităm :

Cătălin Marinescu a fost numit la conducerea IGCTI în anul 2005, după o experienţă de unsprezece ani în cadrul companiei de telefonie fixă Romtelecom.

A făcut parte din echipa care a stabilit programul guvernamental pentru IT&C. În anul 1990 se afla la conducerea Centrului seismologic din cadrul Institutului de Geofizică şi Geologie din Bucureşti, iar în 1995 a înfiinţat Fundaţia pentru dezvoltare locală din judeţul său natal, Ialomiţa, unde a avut ocazia de a coordona mai multe proiecte finanţate de Uniunea Europeană.

A absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii Politehnice din Bucureşti, obţinând titlul de Master în Management şi schimbare în sectorul public la Universitatea din Manchester, Marea Britanie (1998). De asemenea, a urmat cursurile de pregătire profesională în management în cadrul Universităţii Deschise Bucureşti CODECS.

Să vedem dacă se confirmă, să știm și noi pe cine criticăm, și să fie într-un ceas bun.

Ministerul pentru Societatea Informaţională

După câteva poticneli, marii comici ai micilor ecrane au emis o primă versiune a Programului de Guvernare 2009-2012. Dincolo de consideraţii macro-economice şi lăsând la o parte amalgamul de măsuri de tip zig-zag (stânga dreapta), am dat fuga la capitolul 14 al documentului – Societatea Informaţională. Titlul m-a dus imediat cu gândul la propunerea de înfiinţare a unui Minister cu acelaşi nume, propunere livrată publicului săptămâna trecută de către Constantin Teodorescu (secretar de stat). Spunea domnu’ Teo :

Toate ministerele, agenţiile, instituţiile statului folosesc tehnologia informaţiei in cadrul activităţii lor, dar nu există o coordonare eficientă şi o supervizare din partea MCTI pentru sincronizarea eforturilor, motiv pentru care se dezvoltă in paralel sisteme informatice redundante, datele nu circulă cum ar trebui să circule in mod normal, pentru reducerea efortului cetăţeanului şi a adminstraţiei.

Şi într-adevăr, una din direcţiile de acţiune din program este chiar aceasta :

* Înfiinţarea Ministerului pentru Societatea Informaţionala, cu rol coordonator şi integrator în dezvoltarea acestui tip de societate în România.

Bravo, cum a nimerit-o domnu’ Teo, parcă s-au vorbit :). Sper că ceea ce e pus pe hârtie va fi pus şi în practică, şi că măsura aceasta nu va servi doar la centralizarea unor şpăgi.

Ca puncte pozitive și realizabile, mai notăm în program Susţinerea neutralităţii tehnologice în dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii naţionale și Promovarea schimbului electronic de documente, astfel încât acesta să devină principalul mijloc de transmitere a informaţiei în administraţia publică.

În rest, în programul de guvernare, mult limbaj de lemn (Crearea condiţiilor pentru realizarea unui stat funcţional, modern, performant şi interactiv, etc.), idei care nu intră sub umbrela guvernamentală (Promovarea pe scară largă a mecanismelor electronice de plată – vor face reclamă pentru Gecad sau cum ?) şi obiective cantitative de tipul Vom face 1 000 km de autostradă :

Creşterea gradului de acces al populaţiei la serviciile publice informatizate la un procent de 20%.
Creşterea la 45% a procentului locuinţelor cu acces la Internet.
Creşterea la 60% a procentului firmelor care utilizează Internetul ca principal mijloc de interacţiune cu instituţiile statului.

Cel puțin din acest capitol, documentul pare făcut pe genunchi de către niște secretare care au rezumat informații și obiective din diverse surse ușor de agregat (ziare, documente similare anterioare, strategii foarte generale de la nivel european). Chiar și așa, cu un cadru legislativ corespunzător și o persoană hotărâtă la acest minister, se pot face lucruri bune.

O ultimă observație : nu se spune nimic despre susținerea firmelor din domeniu, prin menținerea avantajelor fiscale acordate programatorilor. Mă tem că în actuala conjunctură economică și ținând cont de aplecarea spre stânga a viitorului guvern, scutirea de impozit acordată informaticienilor va fi, discret, eliminată. E momentul să vedem ce putere are președintele partidului online. Varujan, aveți legătura.

La plantat de pătrunjel

Pe la mijlocul lui noiembrie am cerut o ofertă de training IBM România, pentru administrarea unui produs de SCM ajuns în portofoliul lor (ClearCase). Am primit imediat un răspuns amabil, cererea mea a fost afectată unor persoane, am fost motivat aspirațional printr-o semnătură cu citate din Confucius (sau din imediata lui apropiere), de genul : When planning for a year, plant corn. When planning for a decade, plant trees. When planning for life, train and educate people, ce mai, ziua fusese minunată.

Două săptămâni mai târziu, relansez problema, primesc din nou un răspuns amabil, cu aceeaşi înțelepciune chinezească pe perete și cu aceeaşi finalitate. Mâine se împlinesc 4 săptămâni de când încerc să obţin acea informaţie. Fie a venit vacanța prea repede în Bucharest Business Park , fie au plecat oamenii la plantat de plante medicinale. Am așa un sentiment că și dacă primesc o ofertă, va fi sensibil mai scumpă decât cea primită de la IBM Franța, ca să se merite efortul.

IBM vine la Brașov

IBM România ar putea să se înscrie în rândul firmelor care îmbrățișează strategia filialelor mici și dese. Astfel, Furnizorul de servicii IT IBM va deschide un birou la Brasov inainte de sfarsitul anului si inca unul la Iasi anul viitor, pe langa cele doua deja existente la Bucuresti si Timisoara (din Financiarul).

Cred că din ce în ce mai multe firme mari de IT implantate în România vor ajunge la concluzia că e imposibil de susținut, cu un cost rezonabil, o uzină de sute / mii de informaticieni, cu atât mai puțin la București. Nu avem orașe în România unde piața muncii IT să ofere suficientă cantitate și calitate pentru o astfel de organizare. Pe lângă problemele logistice care apar (spațiul de exemplu), presiunea obiectivelor de volum (compania si-a propus sa-si creasca numarul de angajati de la aproape 1.300 in prezent la 2.500 – să ne imaginăm că și-ar propune să facă asta doar în București) face ca exigențele de recrutare să scadă, în timp ce costurile de salarizare cresc continuu, provocate de lipsa unui număr suficient de specialiști calificați. Şi atunci fie te duci în India / China / Vietnam, fie pui în aplicare un management descentralizat şi uşor de distribuit, fie le faci pe amândouă.

Revenind la IBM, deocamdata ei par să caute la Braşov proximitate faţă de clienţi (singurul job disponibil fiind cel de Software Application Support Engineer), şi nu deschiderea unui real centru de dezvoltare.