Avem ministru. Avem valoare ?

S-a nominalizat ministrul pentru IT&C. Primele zvonuri nu s-au confirmat. Este vorba acum de Gabriel Sandu, senator PD-L. Nimic din CV-ul dânsului sau din experiența sa politică nu mă încurajează să cred că activitatea sa ar putea ieși din media echipei. Ca și în cazul majorității viitorilor săi colegi de guvern, prima senzație pe care o am la o asemenea nominalizare este de compromis și mediocritate. (Chiar așa, ce caută Theodor Paleologu în acest Guvern ?)

În principiu, nu mi se pare indispensabil ca la conducerea unui minister să fie o persoană specializată în acel domeniu – nu subscriu la ideea că Ministrul Sănătății trebuie să fie un medic, sau că la Ministerul Tineretului și Sportului e obligatoriu să desemnezi un tânăr sportiv de performanță. Fișa postului mi se pare mai apropiată de pur management, și cred că e infinit mai important ca persoana să dea dovadă de integritate și să știe să-și formeze o echipă în care să se regăsească specialiști în domeniu. Și totuși. Cu ce viziune, cu ce exigențe, cu ce motivație și cu ce bagaj de relații vine la conducerea unui minister o persoană care nu are absolut nici o tangență cu domeniul telecomunicațiilor și tehnologiei informației ?

Domnul Sandu este economist și pare să aibă experiență de conducere în diferite societăți comerciale (saltele, mobilă), dar nimic din preocupările sale (inclusiv politice) de până acum nu s-a intersectat cu sectorul acesta de activitate. Ceea ce, prin comparație, îl face pe Cătălin Marinescu (de care până săptămâna asta nici nu auzisem) să pară competent. Mai rău, ministrul nominalizat nu pare să cunoască limba engleză (eu aș face din asta un criteriu eliminatoriu la desemnarea oricărui reprezentant al statului).

Să mai adaug faptul că, foarte probabil, Varujan Pambuccian nu va mai fi ales președinte al Comisiei IT&C din Camera Deputaților, și nici nu pare să-și mai dorească asta. Lipsit de suport politic, sectorul IT pierde o bună oportunitate de dezvoltare și de a fi la rândul său parte activă în modernizarea administrației publice.

Atat timp cat administratia nu se va mobiliza pentru a pune bazele utilizarii tehnologiei informatiei in procesele activitatii zilnice la nivel central si local, precum si in relatia cu cetatenii, este greu de crezut sa Romania va putea sa evolueze ca stat, atat ca imagine interna si externa, cat mai ales ca eficienta si transparenta. (studiu Pierre Audoin Consultants – iulie 2007)

Reclame

Ministerul pentru Societatea Informaţională

După câteva poticneli, marii comici ai micilor ecrane au emis o primă versiune a Programului de Guvernare 2009-2012. Dincolo de consideraţii macro-economice şi lăsând la o parte amalgamul de măsuri de tip zig-zag (stânga dreapta), am dat fuga la capitolul 14 al documentului – Societatea Informaţională. Titlul m-a dus imediat cu gândul la propunerea de înfiinţare a unui Minister cu acelaşi nume, propunere livrată publicului săptămâna trecută de către Constantin Teodorescu (secretar de stat). Spunea domnu’ Teo :

Toate ministerele, agenţiile, instituţiile statului folosesc tehnologia informaţiei in cadrul activităţii lor, dar nu există o coordonare eficientă şi o supervizare din partea MCTI pentru sincronizarea eforturilor, motiv pentru care se dezvoltă in paralel sisteme informatice redundante, datele nu circulă cum ar trebui să circule in mod normal, pentru reducerea efortului cetăţeanului şi a adminstraţiei.

Şi într-adevăr, una din direcţiile de acţiune din program este chiar aceasta :

* Înfiinţarea Ministerului pentru Societatea Informaţionala, cu rol coordonator şi integrator în dezvoltarea acestui tip de societate în România.

Bravo, cum a nimerit-o domnu’ Teo, parcă s-au vorbit :). Sper că ceea ce e pus pe hârtie va fi pus şi în practică, şi că măsura aceasta nu va servi doar la centralizarea unor şpăgi.

Ca puncte pozitive și realizabile, mai notăm în program Susţinerea neutralităţii tehnologice în dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii naţionale și Promovarea schimbului electronic de documente, astfel încât acesta să devină principalul mijloc de transmitere a informaţiei în administraţia publică.

În rest, în programul de guvernare, mult limbaj de lemn (Crearea condiţiilor pentru realizarea unui stat funcţional, modern, performant şi interactiv, etc.), idei care nu intră sub umbrela guvernamentală (Promovarea pe scară largă a mecanismelor electronice de plată – vor face reclamă pentru Gecad sau cum ?) şi obiective cantitative de tipul Vom face 1 000 km de autostradă :

Creşterea gradului de acces al populaţiei la serviciile publice informatizate la un procent de 20%.
Creşterea la 45% a procentului locuinţelor cu acces la Internet.
Creşterea la 60% a procentului firmelor care utilizează Internetul ca principal mijloc de interacţiune cu instituţiile statului.

Cel puțin din acest capitol, documentul pare făcut pe genunchi de către niște secretare care au rezumat informații și obiective din diverse surse ușor de agregat (ziare, documente similare anterioare, strategii foarte generale de la nivel european). Chiar și așa, cu un cadru legislativ corespunzător și o persoană hotărâtă la acest minister, se pot face lucruri bune.

O ultimă observație : nu se spune nimic despre susținerea firmelor din domeniu, prin menținerea avantajelor fiscale acordate programatorilor. Mă tem că în actuala conjunctură economică și ținând cont de aplecarea spre stânga a viitorului guvern, scutirea de impozit acordată informaticienilor va fi, discret, eliminată. E momentul să vedem ce putere are președintele partidului online. Varujan, aveți legătura.

Votează

Aveam mai multe de spus, dar n-am apucat şi m-au prins alegerile din urmă.

Pe scurt : votează, votează, votează.

Cu toate că oferta e atât de slabă, trebuie să mergi la vot. Alege omul. Dacă nu cunoşti candidaţii, sau dacă ţi se par la fel de slabi, alege partidul. Dacă nu poți alege nici așa, alege-l de exemplu pe Varujan Pambuccian (cu ale cărui idei nu sunt mereu de acord, dar ale cărui eforturi trebuie să continue). Varujan e prezent pe toate listele de candidați la Camera Deputaților, el candidând din partea minorității armene. El e unul din motivele pentru care informaticienii nu plătesc impozit pe venit, mi s-ar părea un bun motiv pentru ca o parte din informaticieni să găsească totuși un motiv de a-şi muta fundul până la secţia de vot.

Dacă ți-e silă / greață și toți ți se par la fel, imaginează-ți că urmează 4 ani de guvernare de stânga, tranșe diferite de impozitare (salariu mai mare – impozit mai mare), aparat de stat în slujba partidului și un rânjet satisfăcut al lui Iliescu (ţinut după umăr de Voiculescu), pregătit să ne întoarcă în timp cu o nouă temporizare.

Dacă te încântă imaginea asta, stai acasă şi dă maneaua mai tare.

Later edit : De ce merită să votăm.

Later edit 2 : După numărarea a 70% din voturi Uniunea Armenilor a adunat deja aproape 10 000 de voturi, mai mult decât suficiente pentru ca Pambuccian să rămână deputat. Ţinând cont că în România nu sunt mai mult de 2000 de armeni declaraţi, e clar (şi lăudabil) că voturile s-au adunat şi în urma apelurilor online din ultimele zile.