Uite de-asta îmi place mie cum scrie Lucian Davidescu (când vorbește la TV are o problemă, dar când scrie rupe) :
Adevăratul reformator al statului nu va fi vreun politician sau vreun economist, ci un programator.
Dintr-un articol despre coșmarul birocrației digitale, ca arhetip al imuabilei capacități a statului român de a birocratiza și informatizarea, adică chiar panaceul birocrației.
Mai citez, că nu completez nici un formular :
Cea mai recentă inovaţie, noua versiune a aplicaţiei care va lua locul fostelor cărţi de muncă, se blochează, impune utilizatorilor să reintroducă manual datele pentru fiecare angajat şi nu permite corecturi în cazul în care ele au fost introduse greşit. Asta se întâmplă deşi oricare dezvoltator de pe piaţa concurenţială ştie că secretul succesului unei aplicaţii care lucrează cu date stă în cât de uşor se poate face migraţia de la programele mai vechi.
Este vorba de Revisal, devenit deja substantiv comun în departamentele administrative ale oricărei firme, soft primitiv din toate punctele de vedere, sursă a 2.000 de modificări înainte să fie pus în aplicare. Compania care l-a produs primeşte câte 200 de sesizări pe zi. Asta după ce a primit 165 000 € doar pentru ultima versiune.
Competenţa statului ca și client pentru sisteme informatice merită o atenție deosebită. După cum observă și Lucian Davidescu,
În loc să construiască un sistem suplu, funcţional şi scalabil – după modelul oferit cu generozitate de reţelele sociale, statul vrea să reconstruiască replica digitală a fiecărei instituţii inutile, taxe aberante sau idiosincrazii funcţionăreşti.
Dacă un astfel de sistem ar ajunge să funcţioneze, va fi atât de complicat şi de neintuitiv încât victimele vor regreta cu lacrimi vremea când stăteau la coadă pentru a ajunge la nişte funcţionari acri şi nătângi.
Situație deloc fantasmagorică deja astăzi. Nerozia funcționarului public devine astfel salvatoare. E-cetățeanul, pus în fața unui la fel de complicat sistem de obstacole în relația electronică cu statul, rămâne dependent de offline. Paznicul din parabola preotului din Procesul lui Kafka e angajat în România la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Într-un punct esențial cred că greșește Davidescu :
Un proiect de informatizare a statului nu se poate rezolva însă doar prin asocieri punctuale. Adevărata eficienţă apare abia atunci când procesele vor fi re-gândite de la zero, iar la o astfel de operaţiune este posibilă doar dacă marii integratori de sisteme, de talia IBM, HP, Oracle (sau poate chiar companii mai mici dar aflate cu un pas înainte pe scara inovaţiei) se vor bate pentru a şi-o adjudeca.
Salvarea nu va veni de la multinaționale. O căutare prin licitațiile de „servicii informatice” din ultimii 20 de ani arată cum marii integratori au fost sistematic părtași la sifonările de fonduri publice. Parfumul fin capătă repede miros de oaie dacă îl ții în stână. Salvarea, dacă există vreuna, va veni din creșterea exigenței cetățeanului. Poate nu ne vom accepta toți soarta ca un câine, precum Josef K.
Keep IT simple 