Ca un câine ! spuse el, ca şi cum ruşinea ar fi trebuit să-i supravieţuiască

Uite de-asta îmi place mie cum scrie Lucian Davidescu (când vorbește la TV are o problemă, dar când scrie rupe) :

Adevăratul reformator al statului nu va fi vreun politician sau vreun economist, ci un programator.

Dintr-un articol despre coșmarul birocrației digitale, ca arhetip al imuabilei capacități a statului român de a birocratiza și informatizarea, adică chiar panaceul birocrației.

Mai citez, că nu completez nici un formular :

Cea mai recentă inovaţie, noua versiune a aplicaţiei care va lua locul fostelor cărţi de muncă, se blochează, impune utilizatorilor să reintroducă manual datele pentru fiecare angajat şi nu permite corecturi în cazul în care ele au fost introduse greşit. Asta se întâmplă deşi oricare dezvoltator de pe piaţa concurenţială ştie că secretul succesului unei aplicaţii care lucrează cu date stă în cât de uşor se poate face migraţia de la programele mai vechi.

Este vorba de Revisal, devenit deja substantiv comun în departamentele administrative ale oricărei firme, soft primitiv din toate punctele de vedere, sursă a 2.000 de modificări înainte să fie pus în aplicare. Compania care l-a produs primeşte câte 200 de sesizări pe zi. Asta după ce a primit 165 000 € doar pentru ultima versiune.

Competenţa statului ca și client pentru sisteme informatice merită o atenție deosebită. După cum observă și Lucian Davidescu,

În loc să construiască un sistem suplu, funcţional şi scalabil – după modelul oferit cu generozitate de reţelele sociale, statul vrea să reconstruiască replica digitală a fiecărei instituţii inutile, taxe aberante sau idiosincrazii funcţionăreşti.

Dacă un astfel de sistem ar ajunge să funcţioneze, va fi atât de complicat şi de neintuitiv încât victimele vor regreta cu lacrimi vremea când stăteau la coadă pentru a ajunge la nişte funcţionari acri şi nătângi.

Situație deloc fantasmagorică deja astăzi. Nerozia funcționarului public devine astfel salvatoare. E-cetățeanul, pus în fața unui la fel de complicat sistem de obstacole în relația electronică cu statul, rămâne dependent de offline. Paznicul din parabola preotului din Procesul lui Kafka e angajat în România la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Într-un punct esențial cred că greșește Davidescu :

Un proiect de informatizare a statului nu se poate rezolva însă doar prin asocieri punctuale. Adevărata eficienţă apare abia atunci când procesele vor fi re-gândite de la zero, iar la o astfel de operaţiune este posibilă doar dacă marii integratori de sisteme, de talia IBM, HP, Oracle (sau poate chiar companii mai mici dar aflate cu un pas înainte pe scara inovaţiei) se vor bate pentru a şi-o adjudeca.

Salvarea nu va veni de la multinaționale. O căutare prin licitațiile de „servicii informatice” din ultimii 20 de ani arată cum marii integratori au fost sistematic părtași la sifonările de fonduri publice. Parfumul fin capătă repede miros de oaie dacă îl ții în stână. Salvarea, dacă există vreuna, va veni din creșterea exigenței cetățeanului. Poate nu ne vom accepta toți soarta ca un câine, precum Josef K.

Reclame

Crăciun fericit !

Nu pot să nu semnalez începerea sezonului sărbătorilor de iarnă în e-commerce-ul românesc. Pionierul, deschizătorul de drumuri, vizionarul shoppingului online în 2011 este… tadadadam : Fungift.ro, care te invită în newsletterul de săptămâna asta să fii primul care găsește cadou de Crăciun. Sau să găseşti primul cadou ? Whatever.

Dacă mai durează criza și la anul, vom comanda cadouri de Crăciun direct de pe plajă. Ho ho ho !

Serviciu online care-ţi spune dacă eşti asigurat la sănătate

Râdem, glumim, dar sunt şi lucruri bune la Sistemul Integrat. Poţi verifica online dacă eşti asigurat sau nu, la adresa http://www.cnas.ro/despre-noi/interfata-siui-online. Click pe Asiguraţi, şi doar cu CNP-ul persoanei de verificat poţi afla dacă eşti în sistem sau nu.

Poate fi util şi la medicul de familie, dacă e mai old school şi îţi cere neapărat adeverinţă.

Cu zâmbetul pe buze

Câteva povestioare scurte de azi.

M-a sunat de la Finanţe. Inspectorul meu fiscal, cum ar veni. Să mă informeze cu o oarecare tristeţe că activitatea mea PFA nu mai este supusă normei de venit, şi că mă aşteaptă ca să-mi dea toate detaliile, să mă ghideze deci pe noul drum al trecerii la sistem real şi la contabilitate în partidă simplă. Mi-a plăcut, chiar m-am simţit băgat în seamă de un funcţionar public. O iniţiativă a unui funcţionar public care să nu aibă ca obiectiv imediat amenda, şpaga sau umilirea gigelului merită apreciată. Trăiască concedierile din aparatul bugetar :).

Sigur, tot trebuie să plătesc impozite mărite şi să citesc un cod fiscal modificat de ordonanţa x care modifică legea y şi cu normele de aplicare z actualizate 3 luni după ce legea a intrat în vigoare. Dar o voi face cu zâmbetul pe buze :)

******************

În noiembrie am comandat nişte cărţi de pe Amazon. Data estimată a livrării, 20 decembrie. Azi, 4 ianuarie, nici urmă de cărţi. Le scriu un mail. Mi-a luat mai mult să găsesc cum pot contacta pe cineva de la Amazon decât le-a luat lor să-mi răspundă, cu scuze şi propuneri de rambursare / relivrare, şi să-mi şi dea un refund cu preţul transportului. Sumele sunt neglijabile, dar chiar vreau una din cărţile comandate :).

Sigur, azi tot nu am cărţile sau vreo perspectivă certă de a le primi, dar măcar le voi aştepta încă nişte săptămâni cu zâmbetul pe buze :)

******************

Dacă îl şi evacuează cu succes pe tribunul medicamentelor, chiar mai există speranţe :)

******************

Să încheiem cu un titlu care merită un zâmbet, de pe iRealitatea : România, ţara în care şi eclipsele sunt 75% :)

1000 tweets

Foaie verde iasomie, am trecut de tweetu’ 1000. Cam la atât se limitează inspiraţia mea în ceea ce priveşte marcarea unui număr rotund de tweets.

Nu e un număr impresionant, cu atât mai puţin în 8 luni de zile de când am început. Nu a fost nici cel mai frumos tweet din viaţa mea (thumbs up Emilian Nedelcu pentru idee şi realizare).

Twitter e blogging pentru leneşi, cum spunea un coleg. E comod, la îndemână, iar limita dintre utilitate şi inutilitate mi se pare încă foarte subţire. N-am să fac apologia micro-bloggingului, dar cred că în ciuda frustrantelor lipsuri ale serviciului, o să ne salutăm si la 10 000 de tweets. Do you follow ? ;)