Repet, că mă dor ochii, nu gura : o poză cu fundal de gresie și faianță nu constituie o bună alegere pentru CV.

Bușteanul căpitanului. Data stelară : 2008, toamna. Telefoanele mobile se întrec în megapixeli. Aparatele foto de dimensiunea unui pachet de țigări sunt aproape la fel de ieftine ca un cartuș. Nu vezi om fără divaisul lui. Puștanii din parcul de lângă bloc (să trăiți, dom’ Primar !) ascultă manele la mobil. Știrile televiziunilor abundă în filme făcute cu telefonul. La accident întâi se face poză, dup-aia se sună 112. Pe Flickr nu-ţi ajunge o oră să te uiți la câte poze noi sunt urcate într-un minut.

Băi, și în 2008, când viața e un continuu clic, rămân crăcănat de ce poze găsesc prin CV-uri. Nu-ţi poţi imagina câte poze standard de absolvire (privire entuziastă un pic spre dreapta, păr vâlvoi sau zulufi creți, sacou și cravată sau un început de gogoșar de nuntă), ajung în bietul CV scanate, deși posesorii au absolvit de 5 ani. Sau poze de la nuntă, în care mireasa s-a decupat artistic și s-a extras din stolul de rude, din fotografia în care a considerat că a ieșit cel mai bine, îmbogăţind CV-ul cu o mare de alb cu coc şi multe mâini fără posesor. Sau poze de Hi5, unde el îşi încordează maieul mulat şi-ţi aruncă o privire mustind de inteligenţă din spatele ochelarilor de soare libelulici. Sau te priveşte din oglinda din baie, împreună cu ultimul model de faianţă cu floricele. Sau ea – sunt o persoană serioasă, dinamică, responsabilă, îmi place munca în echipă – o minunată piţipoancă, demnă de top Feşăn Piţi. Sau el, în slipi, pe plajă la mare (unde vă vedeţi peste 5 ani ? angajat la Microsoft). Sau, cea mai siderantă, o domnişoară (agilitate, bune abilităţi comunicare, seriozitate) care şi-a decorat CV-ul cu o ipostază pe care mă strădui sa o descriu cât mai diplomat posibil : o masă, un costum de baie (top roz chiloţi negri), cizme lungi albe, lipsea bara.

Recomandarea mea : dacă nu candidezi la un post în televiziune sau în industria porno, mai bine nu-ţi pune poza în CV.