Mai multi in pat, mai multe sanse de castig

In fiecare zi, fara exceptie, de luni (poate ani) de zile, Casa de Asigurari de Sanatate din Brasov ne da masura felului in care sistemul de sanatate publica intelege sa-si trateze contribuabilii.

Casa de Asigurari de Sanatate Brasov

In fiecare zi, ca e iarna geroasa, vant, ploaie mocaneasca sau canicula, o multime de oameni (ce se vede mai sus este o medie ponderata a lungimii cozii), oameni de varste variate, cu diverse stari de sanatate, sta la rând la Casa de Asigurari de Sanatate pentru a bifa vreo etapa absurda a vreunei proceduri neclare emanate de niste functionari incompetenti. Ma intreb doar cati dintre cei care fac coada la CAS se regasesc cateva zile mai tarziu in spitale sau in farmacii. CAS pare incapabila sa interactioneze cu contribuabili, ea lucreaza doar cu pacienti, asa ca te tin afara pana devii unul.

Printre altele, lumea sta la coada la CAS pentru a obtine adeverinta de asigurat, adica dovada ca angajatorul a platit contributia corespunzatoare la stat. Cu adeverinta, pacientul se duce la spital sau la medicul de familie. Tot acest circuit al hârtiilor in natura are o solutie pe cat de simpla, pe atat de dificil de implementat in Romania : informatizarea sistemului, dotarea medicilor de familie cu calculatoare / laptopuri, integrarea acestora la un sistem informatic transparent si eficient. Nu insist, dar va invit sa cititi discutia de pe lista Tic-Lobby (un mediu tonic de dialog, unde se trateaza tocmai felul in care tehnologia informatiei si comunicatiile ne pot îmbunatati direct sau indirect viata). Inteleg de acolo ca decidentii din administratia publica centrala refuza sa vada ca la majoritatea problemelor exista solutii simple si eficiente.

Alt exemplu din aceeasi nota (si ca el sunt cu duiumul) : marele program national de evaluare a starii de sanatate a populatiei. Personal, am apreciat initiativa la vremea ei, cunoscand cu cata dificultate se cauta românii (in particular cei mai in varsta) si cât de anacronic li se pare multora sa se duca la doctor si fara a avea probleme. Daca ideea este ok, implementarea, insa, a fost execrabila. Scopul initial si obiectivul principal al programului – efectuarea de analize de catre fiecare cetatean, pentru a identifica din timp eventuale boli si maladii – a fost pus in al doilea plan de problemele legate de tiparirea si distributia unor taloane, hârtii securizate prin care statul se asigura ca o persoana nu va beneficia de program de mai multe ori. Din cei aproximativ 300 de milioane de euro – bugetul programului pentru primul an, intre 50 si 100 de milioane au fost cheltuiti pe tiparirea si distributia acestor hârtii. Cât ar fi costat toate astea daca medicii si laboratoarele de analiza erau interconectati la un sistem informatic si aveau o evidenta clara si in timp real a acestor analize ? Zero.

By the way, o parte din oamenii de la coada de la CAS sunt acolo pentru a-si recupera aceste taloane. Caci distributia s-a facut prin Posta Romana (unitatea de masura a ineficientei obraznice), in regim de scrisoare recomandata. Nefiind acasa la ora cand trece factoru’, neavând nici doua ore de pierdut la coada la Posta pentru a ridica plicul de la dom’ ministru, solutia lor este sa devii personaj de poza, la coada la CAS.

Si daca tot sunt la subiectul asta, semnalez (cu oarecare intarziere) initiativa lui Cristian Şuţu de a alcatui un album foto pentru ministrul sanatatii, cu fotografii cu doi pacienti in pat, realitate pe care dom’ ministu o refuza cu vehementa. M-as bucura ca acest album sa fie inscris la concursul european de fotografii OMS 2008 Imagini ale sistemelor de sănătate. Inscrierile se fac pana in 31 martie, cred ca ar fi timp pentru a participa cu succes.